Producător: Epic Games
Distribuitor: Microsoft
Platformă: PC
Gen: Action
Data lansării: 06-Nov-2007
Website: Vizitează
PC recomandat: CPU 3GHz, 2GB RAM, Video Card with 512MB
Cu toate că are detractorii săi, Gears of War este fără îndoială jocul care a pus consola Xbox 360 “pe hartă”, contribuind din plin la succesul vânzărilor iniţiale şi pregătind foarte bine terenul pentru glorioasa venire pe lume a deja legendarului Halo 3 . Până la ora actuală, versiunea pentru Xbox 360 de Gears of War s-a vândut în peste 4.5 milioane de exemplare, aşa că anunţarea unei portări nu a surprins pe nimeni. În mod ironic, au existat proteste din partea comunităţii formate în jurul variantei de consolă, deoarece ea nu urma să primească acces la contentul extra de pe PC, acest lucru transformând subit versiunea 360 dintr-un titlu exclusiv în fratele mai mic.
Din start trebuie menţionat faptul că Gears of War este un 3rd person shooter tactic (perspectiva fiind de fapt over-the-shoulder dacă e să fim corecţi din punct de vedere tehnic)… şi atât. It’s about big men, with big guns against ugly big-ass enemies. Punct. Dacă vă aşteptaţi să găsiţi o poveste demnă de Oscar şi dialoguri care să vă arate scopul omului pe Pământ, aţi greşit adresa. Dacă în schimb vreţi acţiune non-stop, inamici mai urâţi ca moartea, lupte viscerale şi posibilitatea de a vă executa în multiplayer adversarii în cele mai barbare moduri cunoscute omului, vă rugăm să intraţi.
Premisa de la care pleacă povestea în single-player este destul de simplă: au trecut 14 ani de la Emergence Day, zi în care planeta Sera a fost invadată din subteran de un inamic terifiant, cunoscut sub numele general de The Locust Horde. Milioane de oameni au murit în primele zile ale atacului devastator, şi mai mulţi fiind ucişi de armele de distrugere în masă cu care Coaliţia Guvernelor Organizate (COG) a decis să contra-atace invadatorii, fără a avea însă vreun efect notabil. Într-un final, ultimii supravieţuitori au fost nevoiţi să se retragă pe platoul Jacinto, baza de granit a acestuia constituind o piedică serioasă pentru eforturile Lăcustelor. Eroul principal este Marcus Fenix, fost soldat COG, începutul jocului găsindu-l într-o închisoare de maximă securitate, unde fusese închis pentru insubordonare. Din fericire pentru el, războiul împotriva Lăcustelor nu merge chiar atât de bine, iar Coaliţia este nevoită să găsească recruţi pe unde poate, Dominic Santiago, prietenul cel mai bun al lui Fenix, fiind trimis să-l recupereze pe acesta din urmă înainte ca închisoarea să fie distrusă.
Şi cu toate că am menţionat mai sus că nu are rost să vă aşteptaţi la o poveste de Oscar, lipsa detaliilor pentru cea existentă face ca jocul să pară uneori monoton, mai ales când jucaţi pe nivelele mai înalte de dificultate, unde veţi muri până la loc comanda. Este adevărat că nivelurile extra din varianta PC reuşesc să umple un gol destul de evident al versiunii 360 (unde se rupea filmul destul de urât către final), dar se putea mai mult, mai ales că, în mod surprinzător, micile detalii pe care reuşeşti să le ciuguleşti între două lupte te fac şi mai curios. Cum intenţiona tatăl lui Marcus să încheie războiul înainte ca acesta să înceapă? Ce s-a întâmplat de fapt la judecata militară a lui Fenix? Care este adevărata motivaţie a Lăcustelor? Chiar şi aşa, nivelurile sunt foarte bine legate între ele, acţiunea curgând lin dintr-o locaţie în alta, neavând niciodată senzaţia că terminaţi misiuni, ci că treceţi prin diverse capitole ale unui film de acţiune… chiar dacă de categorie B în privinţa dialogurilor.
Design-ul artistic contribuie din plin la atmosferă şi la senzaţia că „eşti acolo”, cu toate că libertatea de mişcare este cvasi-inexistentă. Practic, întotdeauna va trebui să ajungeţi din punctul A în punctul B iar în 99% din cazuri traseul pe care-l puteţi urma va fi unic, existând cei drept câteva ocazii în care puteţi alege s-o luaţi la stânga sau la dreapta, dar pe distanţe foarte scurte. La fel de bine însă, tranziţia între spaţii deschise – lupte close-quarter şi vice-versa este foarte bine realizată, designerii de nivel meritând laudele de rigoare pentru modul în care au reuşit să redea senzaţia de planetă în ruină şi să susţină foarte bine gameplay-ul în acelaşi timp.
Distribuitor: Microsoft
Platformă: PC
Gen: Action
Data lansării: 06-Nov-2007
Website: Vizitează
PC recomandat: CPU 3GHz, 2GB RAM, Video Card with 512MB
Cu toate că are detractorii săi, Gears of War este fără îndoială jocul care a pus consola Xbox 360 “pe hartă”, contribuind din plin la succesul vânzărilor iniţiale şi pregătind foarte bine terenul pentru glorioasa venire pe lume a deja legendarului Halo 3 . Până la ora actuală, versiunea pentru Xbox 360 de Gears of War s-a vândut în peste 4.5 milioane de exemplare, aşa că anunţarea unei portări nu a surprins pe nimeni. În mod ironic, au existat proteste din partea comunităţii formate în jurul variantei de consolă, deoarece ea nu urma să primească acces la contentul extra de pe PC, acest lucru transformând subit versiunea 360 dintr-un titlu exclusiv în fratele mai mic.
Din start trebuie menţionat faptul că Gears of War este un 3rd person shooter tactic (perspectiva fiind de fapt over-the-shoulder dacă e să fim corecţi din punct de vedere tehnic)… şi atât. It’s about big men, with big guns against ugly big-ass enemies. Punct. Dacă vă aşteptaţi să găsiţi o poveste demnă de Oscar şi dialoguri care să vă arate scopul omului pe Pământ, aţi greşit adresa. Dacă în schimb vreţi acţiune non-stop, inamici mai urâţi ca moartea, lupte viscerale şi posibilitatea de a vă executa în multiplayer adversarii în cele mai barbare moduri cunoscute omului, vă rugăm să intraţi.
Premisa de la care pleacă povestea în single-player este destul de simplă: au trecut 14 ani de la Emergence Day, zi în care planeta Sera a fost invadată din subteran de un inamic terifiant, cunoscut sub numele general de The Locust Horde. Milioane de oameni au murit în primele zile ale atacului devastator, şi mai mulţi fiind ucişi de armele de distrugere în masă cu care Coaliţia Guvernelor Organizate (COG) a decis să contra-atace invadatorii, fără a avea însă vreun efect notabil. Într-un final, ultimii supravieţuitori au fost nevoiţi să se retragă pe platoul Jacinto, baza de granit a acestuia constituind o piedică serioasă pentru eforturile Lăcustelor. Eroul principal este Marcus Fenix, fost soldat COG, începutul jocului găsindu-l într-o închisoare de maximă securitate, unde fusese închis pentru insubordonare. Din fericire pentru el, războiul împotriva Lăcustelor nu merge chiar atât de bine, iar Coaliţia este nevoită să găsească recruţi pe unde poate, Dominic Santiago, prietenul cel mai bun al lui Fenix, fiind trimis să-l recupereze pe acesta din urmă înainte ca închisoarea să fie distrusă.
 |  |  |  |
Şi cu toate că am menţionat mai sus că nu are rost să vă aşteptaţi la o poveste de Oscar, lipsa detaliilor pentru cea existentă face ca jocul să pară uneori monoton, mai ales când jucaţi pe nivelele mai înalte de dificultate, unde veţi muri până la loc comanda. Este adevărat că nivelurile extra din varianta PC reuşesc să umple un gol destul de evident al versiunii 360 (unde se rupea filmul destul de urât către final), dar se putea mai mult, mai ales că, în mod surprinzător, micile detalii pe care reuşeşti să le ciuguleşti între două lupte te fac şi mai curios. Cum intenţiona tatăl lui Marcus să încheie războiul înainte ca acesta să înceapă? Ce s-a întâmplat de fapt la judecata militară a lui Fenix? Care este adevărata motivaţie a Lăcustelor? Chiar şi aşa, nivelurile sunt foarte bine legate între ele, acţiunea curgând lin dintr-o locaţie în alta, neavând niciodată senzaţia că terminaţi misiuni, ci că treceţi prin diverse capitole ale unui film de acţiune… chiar dacă de categorie B în privinţa dialogurilor.
Design-ul artistic contribuie din plin la atmosferă şi la senzaţia că „eşti acolo”, cu toate că libertatea de mişcare este cvasi-inexistentă. Practic, întotdeauna va trebui să ajungeţi din punctul A în punctul B iar în 99% din cazuri traseul pe care-l puteţi urma va fi unic, existând cei drept câteva ocazii în care puteţi alege s-o luaţi la stânga sau la dreapta, dar pe distanţe foarte scurte. La fel de bine însă, tranziţia între spaţii deschise – lupte close-quarter şi vice-versa este foarte bine realizată, designerii de nivel meritând laudele de rigoare pentru modul în care au reuşit să redea senzaţia de planetă în ruină şi să susţină foarte bine gameplay-ul în acelaşi timp.
 |  |  |  |
0
comentarii
Trimiteți un comentariu
