Spaima pe rotile

Tânărul din ziua de azi nu mai vrea să mai stea în casă. Nu mai vrea să citească comentarii literare pentru cărţi scrise când avea ursul coadă sau să se uite la televizorul ce îi prezintă doar realizările marelui baci Becali. Şi bine face. Mai bine citeşte direct cartea şi lasă deoparte comentariul şi închide televizorul când pe sticlă Războinicul Luminii face jurnaliştii să cânte colinde pentru 100 de oiro de căciulă. Aşa că îşi pune şapca jmekereşte pe o parte, îşi leagă lanţul de la bicicletă pe portofel şi de o gaică a pantalonilor şi pleacă în lume cu o pereche de cotiere şi un skateboard desenat cu markerul. Nu face burtă de la lipsa de mişcare, nu face hemoraizi de la

Afirmarea unei vedete

Ajuns deja la al şaptelea titlu al seriei, Tony Hawk's American Wasteland vine cu o nouă abordare ce ar trebui să ne facă să ne sară inima

Intrat în pielea unui tânăr din provincie care se crede mare skateboarder, fugi de acasă spre mirajul faimei ce te aşteaptă în Los Angeles. Odată ajuns acolo, îţi dai seama că nu este chiar aşa de uşor şi, la sfaturile unei fetişcane focoase, te pui pe furat meserie de la ăia mai mari. Din nefericire, întregul joc pare a fi o uriaşă primă misiune de training, în care chiar înainte de a bate bossul final (vorba vine) mai vine un homeless care te mai învaţă o mişcare nouă.

Situată într-o locaţie ce este mai mare decât ceea ce am văzut în Tony Hawk’s 1 şi 2 la un loc, acţiunea din Tony Hawk's American Wasteland este una continuă şi dementă. Datorită unor compromisuri la capitolul grafic, jocul nu are timpi de încărcare. Doar la intrarea într-o zonă nouă jocul poate se va agăţa preţ de o secundă, două, pentru a-ţi da de înţeles că de aici încolo nu mai vezi nicio persoană cunoscută.

Pe lângă deja obişnuitele scheme cu skateboard-ul, eroul nostru mai are ocazia de a se da şi pe o bicicletă tare de tot, cu care va putea face tot felul de cascadorii care mai de care mai ameţitoare. Deşi întregul joc se poate termina fără a te sui pe ţoaclă, este mare păcat să treci pe lângă micile misiuni ce apar din când în când şi să nu te opreşti. Tony Hawk's American Wasteland este destul de plictisitor doar pe placă, aşa că introducerea bicicletei a fost o idee bună.

În rest, jocul este ceea ce ne aşteptam să fie. Cu o portare nu prea grozavă de pe console, de o calitate grafică destul de îndoielnică, poate chiar sub nivelul predecesorului său şi cu o poveste destul de ambiguă, jocul nu este ceea ce ai vrea de la un arcade de calitate. Din nefericire, seria Tony Hawk’s scade în fiecare an în calitate şi tot primele două jocuri ale seriei au fost cele mai bune.