Foarte puţine studiouri din industria de jocuri se pot mândri cu faptul că au resursele şi talentul necesar pentru a lansa titluri care să ridice standardele pentru restul competitorilor. Relic Entertainment este unul dintre aceste studiouri. Au demonstrat-o încă de la început, primul lor joc - Homeworld - reuşind să strângă o mulţime de laude şi premii "Game of the Year".
Din păcate, Homeworld 2 şi Impossible Creatures nu s-au ridicat chiar la nivelul aşteptărilor (în special cel din urmă), însă Relic a ştiut cum să treacă peste acest hop şi să ofere apoi lumii un RTS care crează dependenţă cel puţin la fel de uşor ca legendarul Starcraft: Warhammer 40.000: Dawn of War. Iar acum, înaintea lansării celui de-al doilea expansion pentru Warhammer 40.000, Company of Heroes vine să ridice şi mai sus standardele pentru strategiile real-time.
Pot să pun pariu că foarte mulţi dintre voi au strâmbat din nas când au aflat că cel mai nou joc venit din curtea Relic este un RTS ce se desfăşoară în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Sincer să fiu, nici nu pot să vă învinovăţesc cu ceva. Am avut parte până acum de atâtea strategii WW2 încât te iei cu mâinile de cap numai când auzi că va mai fi lansat încă un joc de acest fel, pe care probabil îl veti abandona după primele misiuni. Din fericire, nu este cazul şi aici.
Dacă de la Dawn of War a împrumutat anumite elemente de gameplay, frenezia luptelor şi viteza în care se desfăşoară acţiunea din Company of Heroes vă vor aduce de multe ori aminte de Z (veteranii genului RTS probabil că zâmbesc deja, numărând câte nopţi nedormite au avut din cauza celebrului joc creat de The Bitmap Brothers). Asta deoarece nu ai timp nici să respiri în CoH, fie că e vorba de campania single-player sau de un meci skirmish / multiplayer.
Întotdeauna va exista un nou punct strategic de cucerit, un tanc ce trebuie distrus, un cuib de mitralieră ce trebuie amplasat sau un lunetist care vă omoară soldaţii unul câte unul de la o distanţă confortabilă.
Cei care au jucat Warhammer 40.000 vor fi deja familiarizaţi cu conceptele de bază ale jocului şi modul de strângere a resurselor: în Company of Heroes, unităţile de infanterie sunt alcătuite de fapt din detaşamente (squads) formate din 2 sau mai mulţi soldaţi (lunetiştii sunt excepţia de la regulă), acest lucru scutindu-vă de o mare parte din micromanagement-ul caracteristic strategiilor real-time, însă oferind în acelaşi timp o mulţime de posibilităţi tactice.
De exemplu, un Heavy Machine Gun squad, dotat cu o mitralieră MG42 va continua să fie folositor, chiar dacă 2 dintre cei 3 soldaţi care îl alcătuiau au fost deja omorâţi. Astfel, nu va fi nevoie să produceţi pe bandă rulantă unităţi pentru a vă înlocui pierderile, deoarece detaşamentele pot funcţiona şi dacă pierd o parte din soldaţi, iar întăririle pot fi chemate direct din panoul de comandă al unităţii respective (însă doar atunci când vă aflaţi lângă cartierul general sau o cazarmă).
Pentru a obţine resurse (manpower, combustibil şi muniţie), va trebui să capturaţi teritorii, fiecare teritoriu dintr-o hartă având o resursă specifică pe care o produce şi un punct strategic ce oferă controlul teritoriului respectiv armatei care l-a capturat. Aici lucrurile devin foarte interesante din mai multe motive. În primul rând, rata cu care primiţi resurse / minut depinde de valoarea teritoriului respectiv, care poate fi low, medium sau high. Evident, teritoriile ce produc resurse la o rată ridicată vor fi foarte rare şi foarte disputate, deoarece toţi combatanţii vor dori să le aibă sub control.
Însă dacă aţi pierdut un astfel de teritoriu, nu trebuie să intraţi în panică, deoarece puteţi nega uşor avantajul obţinut de inamic folosindu-vă de conceptul liniilor de aprovizionare. Practic, toate teritoriile pe care le controlaţi trebuie să fie legate direct de cartierul general pentru a produce resurse. Chiar dacă reuşiţi de exemplu să cuceriţi încă din primele minute ale unei confruntări un teritoriu cu rată de producţie high, el nu vă va ajuta cu nimic dacă cele 2 teritorii care l-ar lega de cartierul vostru general sunt necucerite.
Astfel, un comandant abil poate să taie accesul inamicului la resurse cucerind teritorii aparent neimportante, dar care fac legătura vitală între resursele respective şi cartierul general.
