În 2010, Samsung era un producător cunoscut de terminale mobile și experimentase deja cu o serie de smartphone-uri, mai mult sau mai puțin reușite, bazate pe Symbian și Windows Mobile. Doar Android-ul i-a oferit însă șansa să devină liderul acestei piețe, într-o evoluție care a durat mai puțin de doi ani. Galaxy S a fost hitul verii 2010 și s-a vândut în 24 de milioane de exemplare, iar urmașul său, Galaxy S II, a ajuns la 28 de milioane de unități și încă se mai vinde. Nu este de mirare că cea de-a treia iterație, lansată la începutul lunii mai, a fost cel mai mediatizat terminal al acestui început de an și va fi, probabil, depășit la acest capitol doar de viitorul iPhone.
Trebuie să recunosc faptul că m-am numărat printre cei care au fost puțin cam dezamăgiți de prezentarea oficială a terminalului Galaxy S III. Din fericire, odată cu lansarea din România, am descoperit un terminal despre care, chiar dacă nu pot spune că mă atrage prin formele sale prea rotunjite, este unul dintre acele produse ghinioniste care arată mai rău în poze decât în realitate.
Este evident că nu poți înghesui un ecran de 4,8” într-o carcasă mică și este evident că Galaxy S III este un terminal mare. Cu cei 136.6 x 70.6 x 8.6 mm ai săi, acesta este puțin mai mare decât rivalul direct HTC One X, fiind, ce-i drept, mai subțire cu o fracțiune de milimetru, însă dacă pe cel din urmă nu l-am putut suporta decât o săptămână, produsul Samsung este mult mai comod. Probabil că marginile curbate ample îl fac să se muleze mai bine în palmă, cert este că ne-am împăcat ceva mai bine.
„Curbat” pare să fi fost cuvântul de ordine pentru designerii Samsung deoarece, dincolo de dreptunghiul ecranului, nici o linie nu este practic dreaptă. Până și muchiile laterale, care par paralele, au de fapt o curbură cu o rază foarte mare, capacul posterior are și el muchiile curbate iar profilul aduce cu Galaxy Nexus – adică tot curbat. Partea frontală este integral acoperită de stratul protector Gorilla Glass 2, sub acesta găsindu-se subțirelul buton Home, tasta Back și… tasta Menu. Într-adevăr, producătorul nu a părut prea convins că alegerea eliminării tastei Menu odată cu Android 4.0 este o idee prea bună și a mers pe șablonul Gingerbread, aspect care se reflectă și în software. Tot aici se mai găsesc camera frontală de 2MP, senzorii de luminozitate și proximitate, grila subțire perforată a difuzorului și cel mai mare LED de semnalizare pe care l-am văzut pe un terminal mobil, probabil un fel de „ne pare rău că la primele modele am uitat de el”.
Rama laterală, subțire către capete și mai solidă către centru, este construită dintr-un material plastic dur și lucios. Pe partea dreaptă, acesta oferă butonul Power/Lock, o poziționare mult mai bună pentru un terminal atât de mare, butoanele de volum sunt grupate în partea stângă, partea superioară oferă jack-ul audio de 3,5mm și microfonul secundar, iar partea inferioară conectorul MicroUSB și microfonul principal.
Capacul posterior este cea mai anostă parte a produsului, micile dreptunghiuri ale camerei, LED-ului și difuzorului părând a fi desenate într-o pană acută de inspirație. Acesta este fabricat (din nou) dintr-un material plastic extrem de subțire, dar de data aceasta avem de-a face cu un material mai bun, poros și foarte flexibil. Finisajul exterior este perfect lucios, Samsung afirmând că este acoperit de o peliculă ceramică. Sincer să fiu nu am remarcat nimic deosebit, acesta lăsând senzația unui material plastic lucios obișnuit. Din fericire, datorită formei rotunjite la capetele și a mulării pe scheletul intern din plastic, capacul montat are o rigiditate foarte bună și nu scârțâie sau flexează, deși desfacerea lui provoacă niște zgomote care dau impresia că este ultima dată când îl mai vezi întreg.
Butoanele laterale de mici dimensiuni, butoanele funcționale care devin vizibile doar când se aprind și butonul Home redus ca dimensiuni sunt detalii mici care dau carcasei un aer elegant discret. Singurul aspect negativ este dat de rama argintie care, chiar dacă nu mai folosește acoperirea nichelată ieftină de până acum, tot arată puțin cam strident. În plus, rigidizarea carcasei este bună și nu am găsit locuri unde aceasta ar putea flexa sau scârțâi. Problema de ansamblu este încăpățânarea Samsung de a insista cu utilizarea exclusivă a maselor plastice pentru un terminal atât de scump. Rivalii HTC, care fac și ei greșeli cu ghiotura, măcar nu uită de acest aspect și oferă carcase de aluminiu bine finisate până și în cazul unui model modest precum One V. Ținând însă cont de cifrele de vânzări amintite la începutul articolului, se pare ca utilizatorilor nu prea le pasă de acest aspect atât pe mult pe cât am crede.
0
comentarii
Trimiteți un comentariu
