ATENŢIE – MAJOR SPOILERS INCOMING
REPET… MAJOR. SPOILERS!
Nu, serios, dacă nu vrei să ştii ce se întâmplă la finalul jocului, nu citi ultima pagină.
Ai fost avertizat…
devilschoice: când a apărut în 2007/2008, am jucat primul Mass Effect mai mult pentru că reprezenta o promisiune după ce, cu câţiva ani înainte, „rupsesem” un harddisk jucând Knights of the Old Republic. Tot un univers science-fiction, chiar dacă nu avea reputaţia unui Star Wars, dar tot cu personaje noi, neîngrădite de vreun film sau cine ştie ce alte limitări de drepturi de autor. Şi trebuie să recunosc că Shepard s-a lipit bine de sufletul meu de jucător de RPG-uri, asta până ce Mass Effect 2 a aruncat la coş aproape toată partea de role play şi a accentuat acţiunea.
A nu se înţelege că am ceva cu partea de acţiune; dacă n-ar exista conflicte şi lupte, n-ar mai fi jocuri, dar prefer ca numitul RPG să fie mai complex decât două click-uri şi o serie de abilităţi ce pot fi numărate pe degete. Şi pentru că am ajuns la al treilea joc din serie şi, teoretic, la despărţirea de căpitanul Shepard, trebuia să avem o concluzie memorabilă, nu?
Bossman: cam asta ar fi teoria. Faptul că primul Mass Effect mi-a plăcut foarte mult nu e un secret, la fel cum nu e nici faptul că nu am apreciat direcţia pe care a luat-o ulterior Mass Effect 2. Nu-i contest valoarea de entertainment şi faptul că e mai „blockbuster” decât predecesorul, dar din punctul meu de vedere, a avut cam multă formă şi prea puţină substanţă. Iar demo-ul pentru Mass Effect 3 nu a reuşit să-mi dea foarte mari speranţe pentru ultima parte a trilogiei, mai ales că modul multiplayer îl consideram inutil. Dar divaghez…
 |  |  |
devilschoice: Pentru cei care n-au luat contact până acum cu seria, o recapitulare pe scurt ar suna cam aşa: comandantul Shepard este deja salvatorul galaxiei în două rânduri, împiedicând până acum planurile unei rase extraordinar de puternice – Reapers – de a distruge viaţa organică. Reuşitele sale au fost însă doar bătălii, căci adevăratul război abia acum începe, Reaperii fiind decişi să termine cele începute; iar prima lor ţintă este Pământul, unde îşi face veacul un Shepard „lăsat la vatră” din cauza evenimentelor din Mass Effect 2 şi DLC-ul The Arrival.
La fel ca în predecesor, şi aici avem opţiunea de a importa un personaj existent, chestiune care din păcate a refuzat să funcţioneze în cazul meu. Aşa că am trecut la crearea unui erou nou care, în lipsa înfăptuirilor anterioare, vine cu o istorie prefabricată din care poţi alege doar pe cine pierzi dintre doi însoţitori anteriori. Şi aşa a ieşit un Shepard feminin, Ruthless, pe care am încercat din răsputeri să o fac un Renegade adevărat.
Iar pentru a satisface partea cu RPG-ul, măcar la un anumit nivel, am ales modul Story care se axează pe o experienţă cinematică şi o lasă mai moale cu dificultatea luptelor. Oricum, pentru o provocare adecvată, ideal este modul RPG, cu nivel de dificultate normal, dar şi cu partea decizională complet la dispoziţia ta.
 |  |  |
Bossman: într-adevăr, folosirea personajului din jocurile anterioare a fost o chestie pe care producătorii au insistat foarte mult încă de la Mass Effect 2, aşa că m-am bucurat când mi-am revăzut avatarul gata de acţiune, ME3 oferind şi un sumar al celor mai importante decizii luate până acum (pe unele chiar le uitasem). Chiar se poate spune că am avut de două ori noroc, fiindcă n-am fost nevoit nici să refac mutra comandantului, aşa cum au păţit alţi jucători.
Iar când am auzit că vor fi trei „moduri” în care poţi juca Mass Effect 3 am ridicat o sprânceană, întrebându-mă ce pune la cale BioWare, dar de fapt e vorba de nişte setări pe care le poţi ajusta oricum din meniul jocului. De aia am şi preferat să merg pe modul RPG.
 |  |  |
devilschoice: Bine, pe lângă faptul că nu mai trebuie să-i refaci mutra, avantajele unui import reuşit de comandant sunt misiunile legate de personajele pe care le-ai salvat. Cu un erou nou, Mordin, Garrus, Tali, Miranda şi Jacob supravieţuiesc, plus aliatul stabilit la început. În rest, party-ul va fi un amalgam de însoţitori noi, dar şi cunoscuţi. Ce-i drept, unul apare doar dacă ai şi DLC-ul From Ashes (integrat sub forma unei misiuni pe Eden Prime, planeta unde Shepard găseşte beacon-ul Prothean în primul Mass Effect).
Însă pe lângă aceştia mai sunt prezenţi şi prieteni (sau nesuferiţi) mai vechi, cum ar fi generalul Anderson, Aria T’Loak, căpitanul Kirrahe sau consilierul Udina. Nu toţi vor supravieţui însă războiului galactic declanşat de Reaperi, iar multe dintre deciziile de viaţă şi de moarte îţi aparţin.
 |  |  |
Bossman: fiind ultimul titlu al trilogiei, BioWare a cam trebuit să înghesuie toate personajele din jocurile precedente, lucru de care consider că s-au achitat cu brio şi a fost foarte satisfăcător să-mi revăd toţi prietenii (mai ales că în Mass Effect 2 toţi au supravieţuit în ultima misiune). Mai mult, îşi fac apariţia şi protagoniştii din DLC-uri sau cei din cărţile Mass Effect (Kahlee Sanders, Kai Leng, Kasumi Goto), unii având roluri mai importante.
În orice caz, momentele „personale” pe care le poţi trăi alături de aliaţii care te însoţesc la bordul Normandy sunt cu siguranţă printre plusurile jocului („I am Garrus Vakarian, and this is now my favorite spot on the Citadel”). Se poate spune că în ME3 ajungi să vezi şi partea mai nedisciplinată a personajelor, acum că Reaperii sunt la uşă şi s-a dezlănţuit Iadul în toată Galaxia. Comparativ cu ce trebuie să faci acum, misiunea sinucigaşă din ME2 pare o simplă plimbare în parc, iar în astfel de momente, dorinţa de a face ceva „fiindcă pur şi simplu poţi” devine irezistiblă. O nuanţă pe care scenariştii au scos-o în relief foarte bine de-a lungul poveştii.
Un alt aspect care m-a surprins în mod plăcut a fost modul în care au fost tratate decesele aliaţilor. În cazul meu, Thane, Mordin şi Legion au făcut sacrificiul suprem pentru a mă ajuta să opresc Reaperii, însă niciodată nu m-am gândit „Mda, l-au omorât şi pe ăsta degeaba”. Evenimentele care au dus la aceste momente dulci şi amare în acelaşi timp au decurs foarte natural, impresia finală fiind că am pierdut într-adevăr nişte prieteni foarte buni. Keelah se’lai.
 |  |  |
0
comentarii
Trimiteți un comentariu
